Istoricul localităţii

Aşezarea este foarte veche. Conform unor cercetări ştiinţifice în domeniul arheologiei, Vasile Pârvan, aminteşte Călineştiul şi alte localităţi în lucrarea sa „ Getica”, stabilindu-le existenţa în neolitic.
După opiniile specialiştilor în arheologie, descoperirile de pe raza comunei Călineşti Oaş ar putea avea o vechime între 10000  şi 35 000 ani înainte de Hristos.

Prima atestare documentară a Călineştiului, însă, provinde din anul 1490. Tot de atunci s-au păstart menţiuni şi despre satul Lechinţa, care după unele surse ar avea o vechime şi mai mare decât comuna. Satele Păşunea Mare şi Coca au apărut în documente mult mai târziu.

Cercetările efectuate între 1964-1969 însă, au indicat prezenţa unor comunităţi umane deosebit de vechi în zonă. Punctele de lucru deschise în această perioadă pe dealurile Bocoghiţa, Dîmboc, Dâmbul, etc., au scos la iveală mărturii din epoca pietrei (paleoliticul superior). În unul din punctele de lucru s-a descoperit  o vatră de foc (ceea ce indică o locuire de lungă durată), iar în urmă cu aproximatix 15 ani, în satul Coca a fost descoperit un topor din piatră şlefuită aparţinând epocii noi a pietrei (neoliticului). Remarcabile sunt şi descoperirile din epoca bronzului şi fierului, de asemenea, cetatea de pe dealul Hurca, datând cu 2800 de ani, dinainte de Hristos.
        
În Evul Mediu, Oaşul s-a constituit ca zonă administrativă şi a început să fie cunoscut sub numele de „ţară” (cum a fost şi Ţara Maramureşului, a Lăpuşului, etc.). Viaţa grea pe care au dus-o ţăranii în această perioadă a dus la iscarea unor frământări sociale. Odată cu răscoala de la Bobâlna din 1437, sunt menţionate tensiuni în zona Halmeului  şi e posibil ca sătenii din cele 4 localităţii să fi participat la evenimente.

De asemenea, sunt menţionate mişcări ţărăneşti şi în  jurul anului 1514. După moartea haiducului Pintea Viteazu şi înfrângerea revoltei curuţilor, contele Karoly i-a chinuit cumplit pe romani. Una dintre cele mai aspre măsuri pe care a luat-o, a fost desfiinţarea satelor şi strămutarea familiilor de romani. Mulţi dintre fugari au ajuns până în Ţara Românească.

În anul 1727, în “lista de prefugi” apare şi numele voievodului local din Kanyhaza (Călinesti), Paszy Iakab-Vaida, care anunţă că şi din satul lui au fugit două familii.
În anul 1784, răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan s-a extins până în Ţara Oaşului, cuprinzănd şi zona Seini. Documentele atestă faptul că după înfrângerea răscoalei şi răzvrătiţii din Călineşti au fost interogaţi de autorităţi.
Cel mai important moment istoric la care au participat şi locuitorii Călineşti-ului, a fost înfăptuirea Marii Uniri din 1918. 

Până în vara anului 1999, comuna Călinesti Oaş s-a dezvoltat încet, dar constant. Din acest an, datorită veniturilor realizate din munca în străinătate de către tinerii plecaţi, comuna a cunoscut o dezvoltare accelerată.
În vara anului 1999, cu ocazia demarării lucrărilor pentru construirea unui complex hotelier pe dealul Hurca din Călineşti Oaş. A fost identificată o cetate cu o vechime de peste 2800 de ani. Cercetările ulterioare au scos la iveală un strat de cenuşă, ceea ce dovedeşte că, probabil, fortificaţia a fost distrusă de un incendiu.